Eva mea cu ciunga-n păr©
M-am suit cu ciunga-n păr, martalog şi apucat,
Dup-o evă, într-un măr; Doamne, greu am maiurcat!
Tot cu ciunga-n păr şi ea, diafană pe o cracă,
Eva-n măr mă aştepta, eu buiac, iar ea bunoacă.
Tot cu ciunga-n păr şi ea, diafană pe o cracă,
Eva-n măr mă aştepta, eu buiac, iar ea bunoacă.
Cracii-n crăci îşi împletise eva mea cu ciunga-n păr.
Părul lung şi-l despletise în miros de calapăr...
Şi am stat cu eva-n măr, eu baibac, ea pâdpâdâcă,
Păru-i s-a-ncâlcit în păr, iar acum ea-mi poartă râcă.
Cot la cot de-am mermelit-o, doru’ n-am putut să-i sting,
N-a fost miez, c-am brehănit-o, n-am putut nici s-o ating.
Rând pe rând am încercat să ne-atingem, n-a fost chip,
Nici pe faţă, nici pe blat. Doamne, îmi venea să ţip!
Mă uitam ca bou-n ţeavă, nu bungheam că-s în astral, Păru-i s-a-ncâlcit în păr, iar acum ea-mi poartă râcă.
Cot la cot de-am mermelit-o, doru’ n-am putut să-i sting,
N-a fost miez, c-am brehănit-o, n-am putut nici s-o ating.
Rând pe rând am încercat să ne-atingem, n-a fost chip,
Nici pe faţă, nici pe blat. Doamne, îmi venea să ţip!
Nici că nu mai sunt din pleavă, nici că nu-s perimetral.
Făr’de-o chilflă la pateu,uaca uaca printre stele,
Iac-aş-am aflat şi eu, de-universuri paralele.
Poezie de Dan Ioaniţescu ©